De unde vine subcultura gotică?

Punk, negru, Bauhaus și cluburile engleze din anii '80. De unde vine, de fapt, subcultura gotică și ce a făcut ca ea să supraviețuiască până azi în atât de multe forme diferite?

Subcultura gotică a crescut din post-punk la sfârșitul anilor '70 și începutul anilor '80 în Marea Britanie. Combina o estetică muzicală întunecată cu o abordare distinctă față de îmbrăcăminte, artă și identitate. În deceniile următoare s-a ramificat în zeci de substiluri și a ajuns la generații complet noi datorită internetului.

În acest articol găsești:

• cum s-a conturat goticul de-a lungul deceniilor și ce l-a schimbat
• ce construiește, de fapt, o identitate subculturală gotică
• dacă goticul mai este azi o subcultură sau ceva mai mult

Să începem.

Cum s-a dezvoltat goticul de-a lungul deceniilor?

Anii '80: primele tipare clare în vestimentație și muzică

Goticul ca subcultură distinctă a început să prindă contur la sfârșitul anilor '70 și începutul anilor '80 în Marea Britanie, crescând direct din punk rock și post-punk. Trupe precum Bauhaus, Siouxsie and the Banshees sau The Cure construiau un sunet care a atras rapid după sine o vizualitate foarte concretă.

În vestimentație dominau atunci pantalonii negri, mulați, gecile de piele, bluzele din plasă purtate pe pielea goală sau peste un tricou, bocancii masivi și multă bijuterie argintie. Părul se purta înalt, iar machiajul era pronunțat, indiferent de gen. Era un stil care venea din cluburi și concerte, nu din revistele de modă.

E bine de știut că moda gotică în forma ei de bază din acea perioadă se construia din ce era la îndemână. Hainele se modificau adesea manual, se tăiau, se vopseau în negru sau se combinau cu piese cumpărate din second-hand. O geacă de piele cu ținte putea costa o nimica toată dacă o găseai la un târg de vechituri și o modificai singură. Spiritul DIY era atunci la fel de important ca fasonul în sine. Bijuteriile din argint sau metal, în formă de cruci, cercuri și lanțuri, apăreau în cantități mari, adesea pe mai mulți degete deodată sau în straturi la gât. Nu era vorba de subtilitate, ci de o afirmare clară a apartenenței la scenă.

Anii '90 și ramificarea în substiluri

În anii '90, goticul a încetat să mai fie uniform. Scena a crescut și s-a împărțit în direcții vizibil diferite, care se deosebeau nu doar prin muzică, ci și prin croiala și alegerea hainelor. Cyber-goticul a adus materiale sintetice, elemente reflectorizante și accesorii industriale. Goticul romantic a mers într-o cu totul altă direcție, spre dantele, corsete, fuste lungi și referințe la estetica victoriană.

Tocmai atunci corsetul a devenit unul dintre elementele recognoscibile ale garderobei gotice, dar se purta în moduri foarte diferite, ca piesă exterioară a ținutei sau pentru a sublinia talia sub un sacou. Diversitatea era ceva firesc atunci, nu o problemă de rezolvat.

Împărțirea în substiluri avea și consecințe practice pentru cumpărături și alegerea hainelor. Cineva fascinat de cyber-gotic căuta pantaloni cu multe fermoare, materiale precum PVC sau nylon, platforme în stil industrial și accesorii în nuanțe de verde neon sau violet. Cineva de pe cealaltă parte a scenei își completa garderoba cu corsete de catifea, fuste din tulle, mănuși din dantelă și broșe cu pietre în culori adânci, închise. Cele două direcții se deosebeau în aproape orice, de la textura țesăturilor până la silueta pe care o creau. Tocmai această diversitate a făcut ca goticul anilor '90 să fie atât de bogat vizual și că multe dintre aceste elemente revin astăzi în combinații noi.

Schimbarea de mileniu și influența internetului asupra felului în care arată goticul azi

Internetul a schimbat totul. Forumurile, blogurile și primele platforme muzicale au permis persoanelor din orașe mici să ajungă la o subcultură la care înainte nu aveau acces. Eu însămi am observat că multe dintre persoanele care poartă azi haine gotice nu au fost niciodată la vreun concert sau club legat de scenă, și nu e nimic în neregulă cu asta.

Astăzi granițele dintre substiluri sunt fluide. Cineva combină elemente romantice cu cele militare, altcineva amestecă goticul cu cottagecore sau cu estetica dark academia. Hainele sunt mai accesibile ca oricând, iar inspirațiile circulă în toată lumea în câteva secunde. Asta face ca goticul să continue să evolueze fără să-și piardă rădăcinile, iar istoria modei gotice de la Batcave până în prezent arată cât de lungă a fost această călătorie.

Accesibilitatea vine însă și cu provocări. Când poți comanda o rochie gotică din orice colț al lumii, apare întrebarea despre calitatea materialelor și dimensiunile reale. Sistemul de mărimi din magazinele de nișă poate fi nestandardizat, mai ales la corsete și fuste mulate, unde o diferență de doi centimetri la talie contează mult pentru confortul purtării. Merită întotdeauna să verifici tabelul de mărimi al producătorului respectiv, nu să te bazezi pe eticheta generală S, M sau L. Internetul a oferit și acces la comunități care împărtășesc tocmai astfel de informații practice, recenzii ale unor magazine concrete și fotografii cu haine pe siluete diferite. Ceva ce generația anilor '80 și '90 pur și simplu nu avea.

Ce definește cu adevărat identitatea subculturală gotică?

Identitatea gotică nu este o listă de elemente vestimentare obligatorii pe care trebuie să le bifezi unul câte unul. Este mai degrabă felul în care o anumită estetică, muzica și o anumită atitudine față de lume se îmbină în ceva coerent pentru fiecare persoană în parte, nu neapărat identic cu ce poartă vecina de pe aceeași scenă.

Muzica a fost mult timp cel care a ținut subcultura laolaltă. Post-punk, darkwave, deathrock, metal gotic și, mai târziu, alte genuri au creat un numitor comun pentru oamenii care, dincolo de sonorități, căutau și un anumit mod de a fi. Hainele și aspectul exterior erau o prelungire naturală a acestuia, nu un punct de plecare.

În practică, asta înseamnă că două persoane care se identifică drept gotice pot arăta complet diferit. Una poartă dantele victoriene și corsete, cealaltă mizează pe negru minimalist cu elemente industriale, materiale brute și bocanci masivi. Amândouă pot asculta aceleași albume și se pot simți parte din aceeași comunitate.

Merită să ții cont și că stilul se schimbă odată cu omul. Cineva care ani de zile a purtat ținute elaborate, cu multe straturi, poate trece treptat la combinații mai simple, de exemplu pantaloni negri cu croială dreaptă, o jachetă de piele și un singur accesoriu expresiv, cum ar fi o brățară lată cu nituri. Asta nu înseamnă că se îndepărtează de subcultură. Înseamnă doar că relația lui cu hainele evoluează odată cu viața, munca și nevoile de zi cu zi.

Am observat că pentru multe persoane elementul-cheie este tocmai sentimentul de apartenență la o scenă anume, nu doar aspectul vizual. De aceea, cineva care abia începe să se intereseze de acest stil și nu are încă o ținută definită poate face parte din subcultură la fel de autentic ca cineva care merge la concerte de ani de zile. Identitatea subculturală se construiește prin interese, relații și alegeri, nu prin câte inele de argint ai pe degete sau dacă știi simbolistica ankh în gotic.

Goticul este încă o subcultură sau deja ceva mai mult?

Granițele dintre subcultură și un curent cultural mai larg se estompează de ani buni. Goticul a trecut printr-o etapă în care era strâns legat de locuri, oameni și muzică specifice. Astăzi e greu de cuprins într-o singură definiție, iar originea numelui gotic este ea însăși o poveste plină de răsturnări neașteptate.

O parte din scenă funcționează în continuare ca o subcultură clasică, cu festivaluri, cluburi, zine-uri și un sentiment de comunitate construit pe muzică și valori comune, nu doar pe aspect. Wave-Gotik-Treffen de la Leipzig adună în fiecare an zeci de mii de oameni care tratează goticul ca pe ceva mult mai mult decât un stil vestimentar. La astfel de evenimente se vede clar că discuțiile se învârt în jurul unor trupe, case de discuri și designeri independenți, nu doar în jurul cine are cea mai elaborată ținută.

În același timp, estetica gotică ajunge tot mai des în mainstream, apare în colecțiile marilor branduri și pe copertele revistelor. Nu e neapărat un semn rău. Am observat că pentru multe persoane tocmai acest contact cu o versiune mai accesibilă a stilului a fost punctul de intrare spre un interes mai profund față de scenă și muzică. Cineva cumpără o bluză neagră din dantelă dintr-un lanț de magazine, începe să caute lucruri similare, ajunge la branduri independente, apoi la playlisturi și forumuri. Cam așa funcționează de multe ori.

Merită menționat și că goticul nu a fost niciodată un bloc uniform. Încă din anii optzeci coexistau persoane concentrate exclusiv pe muzică și altele interesate în primul rând de vestimentație, literatură sau artă. Această diversitate nu a slăbit scena, ci i-a permis să atragă oameni din medii foarte diferite.

Se poate spune, așadar, că goticul funcționează astăzi pe mai multe niveluri simultan. Pentru unii înseamnă o apartenență activă la scenă, pentru alții un mod de a se îmbrăca, iar pentru alții o sursă de inspirație din care aleg selectiv. Niciunul dintre aceste moduri nu e mai puțin valoros decât celelalte. Subcultura gotică s-a dovedit suficient de flexibilă încât să supraviețuiască câteva decenii fără să se destrame, ceea ce spune destul de multe despre forța ei.

Subcultura gotică: de unde vine și de ce există în continuare

Goticul a început de la muzică și locuri concrete, dar a crescut rapid dincolo de aceste cadre. Ce a început în cluburile britanice a devenit ceva global, divers și încă viu. Nu este un trend trecător și nici un capitol închis al istoriei culturale.

Dacă te interesează această estetică nu doar ca istorie, ci și ca ceva ce vrei să porți zilnic, intră în magazinul Gotyka și vezi colecțiile disponibile de haine și bijuterii în diferite substiluri.